Blogu' lui Luca

Am tot amanat sa scriu despre un subiect de care ma lovesc din ce in ce mai des. Este vorba despre lacomia romaneasca (e cel mai potivit termen care mi-a venit in minte pe moment), lacomie care pare sa umbreasca creierul romanului, lasandu-l incababil de a vedea solutiile simple si fiabile care l-ar scoate si pe el ca indiv dar si pe noi ca natie din rahtul in care suntem bagati pana la gat.

Cel mai simplu exemplu care pot sa il dau e din domeniul vanzarilor. Omu face o mica investitie si isi deschide un magazin de produse sportive sa zicem. Ei, in loc sa isi faca un plan pe termen lung, majoritatea se gandesc cum sa isi recupereze investitia cat mai repede. De aici ce rezulta: se pun preturi exagerat de mari, implicit clienti sunt foarte putini si scade si numarul de modele prezente pe rafturi. La un magazin dinasta de exemplu, clienti principali ar trebuii sa fie sportivi, dar din cauza preturile piperate, majoritatea aleg varianta comenzilor online, prin diverse metode ( eastbay.com, etc. ). Mi se pare incredibil ca tu sa vinzi o pereche de adidasi cu pretul de 600RON, aceasi pereche constand pe eastbay 90$+comison (iesi undeva la 300RON). Normal ca nu cumpara nici dracu. Daca patronu roman ar avea umpic de creier, ar pune un pret de 350, maxim 400RON si brusc s-ar trezi si cu alti clienti decat pisi si cocalaru’ de mall.

E un principiu aplicat de mult prea putine firme romanesti (Intend-ul din cluj, e un exemplu bun) : vinzi mai ieftin dar mai mult si per total castigi mai bine. Dovada cea mai clara e chiar firma Intend. Tin minte ca prin anul 2 de faculta mi-am luat un mouse Logitech MX1000 (care inca ma tine bine mersi, desi a trecut prin multe) de la ei, mouse pe care am dat atunci 2,5milioane lei. Il gasisem si la Flamingo; costa fix 3,75 mil lei. Adica odata si jumatate. Nu mi-a venit sa cred. Asta era prin 2005-2006. Dar uite ca in 2010 Intend-ul merge bine mersi (s-au extins si la Mures) in timp ce Flamingo a cam dat faliment.
Colac peste pupaza stim cu totii cum functioneaza treaba cu reducerile prin magazinele de la noi.

Bun. Problema cea mai mare e ca fix mentalitatea asta stricata o au si maritii nostri lideri, care in plina criza financiara, introduc tot felul de legi menite sa ia pielea de firme, ca doar statul e falit si are nevoie de bani.
Acum sa nu credeti ca am eu pretentia de a fi nustiuce expert in economie, nici pe departe. Dar eu vad niste chestii logice, care daca s-ar aplica, mi se pare ca ne-ar fi mai bine tuturor.

Sa o luam cu inceputul:

Concluzia acestui articol extrem de lung ar fi urmatoarea:
Daca s-ar miscora impozitele/taxele in asa masura incat patronii sa nu mai fie tentati sa lucreze la negru oare statul nu ar lua mai multi bani decat ia acuma? Deci daca statul ar lua mai putin de la mai multi nu ar iesi in castig? Eu zic ca ar iesi sigur…
… dar cum am zis, e doar incercarea unui om de a gandi logic o problema. Asa ca daca e careva priceput in domeniu si imi poate explica unde e greseala in firul logicii mele, va rog luminati-ma si pe mine. Nu de alta, dar sigur gresesc pe undeva; nu pot sa cred ca e atat de simplu si toate “mintile luminate” care ne conduc nu se gandesc la asa ceva.