Un tur de “forta”
Feb 28th
Trebuie sa recunosc din start ca, din anul 3 de facultate, sunt pe o traiectorie descendenta la capitolul iesit in oras; implicit si betiile au ajuns sa tinda incet spre 0.
Aseara am zis si eu sa ies la o bere si la o poveste cu Andrada si Mitza; i-am chemat si pe Brefeleni, dai ei sunt singurii oameni mai batrani decat mine, singura sansa ca sa ii scoti in oras mai nou fiind sa ii chemi la un ceai, in jurul orei 5, in asa fel incat pe ora 10 sa poata fi in pat. Adevaru-i ca spre sfarsitul anului vor deveni parinti asa ca, ma gandesc eu, incearca sa isi incarce bateriile pentru lunile/anii in care un bebeu cacacios si plangacios nu-i va lasa sa doarma(sper ca Mitza si cu mine sa fim niste unchi buni, si sa il invatam pe ala mic cat mai multe metode de a-si tortura parintii 
). Dar sa nu deviem de la subiect.
Prima oprire a fost in Office; muzica faina, cantata live de o trupa. Problema? Era full, iar muzica era mult prea tare ca sa te poti intelege. Nu-i un lucrul rau, dar ideea era sa povestim una alta.
Am zis sa incercam BackStage-ul, dar am avut ghinion: nu stiu daca era inchiriat sau patronul si-a chemat prietenarii la un chef, dar se faceau mici si gratare si am zis ca nu se cuvine sa ne bagam peste oameni.
In DownTown era high-school party. Pe langa faptul ca era full si muzica prea tare ca sa te intelegi, nu ma incanta ideea sa fiu cel mai batran din local(trist).
Dupa ce am iesit din Down am ramas in pana de idei, cam astea 3 fiind localurile in care ies in 99% din cazuri.
Mitza a propus Zanza, si probabil acolo ramaneam, daca nu ar fi cantat o alta formatie, de data asta in limba maghiara.
In Leo am petrecut cel mai putin timp, muzica populara/lautareasca pe care o canta un nene in centru localului facandu-ne sa iesim instant, chiar daca asta a insemnat ca nu l-am putut scoate pe Mitza la o invartita. Mare pacat, macar ar fi fost o seara de neuitat 
Urmatoarea oprire a fost la Gallery, local de unde am fost invitati frumos sa iesim, pentru ca era ora inchiderii(24:00).
Intr-un final am ajuns intr-o cafenea de fitze, in locul fostului Trocadero. Nu am retinut cum ii zice, probabil pentru ca am dat 6 lei pe un Ursus la 0,33.
In total am trecut prin 7 localuri aseara, si cred ca e prima data cand fac asa ceva fara ca la final sa fiu praf. Inteleg ca au trecut vremurile bune pentru mine si ca imbatranesc, dar sa nu gasesti un local in tot centru unui oras, in care sa fie muzica decenta si sa poti sta la o bere fara sa trebuiasca sa iti aduci magnetofonul sa te faci auzit, mi se pare cel putin aiurea.
Spicuiri din aceasta saptamana
Feb 27th
In ultimele zile am avut foarte mult de lucru asa ca mi s-a parut perfect normal sa ma loveasca si o raceala, ca sa mearga treaba mai bine.
Dar trecand peste acest aspect mai nasol, in zilele in care nu am scris s-au intamplat niste chestii care merita amintite:
)
PS. Andrada a tinut neaprat sa precizez ca ea e special si iubita 
Hai sa ne legam de rahaturi
Feb 23rd
A facut Basescu zilele trecut o declaratie despre situatia tiganilor din Romania.
Omu’ le zice pe fata, chestii perfecte adevarate de genul:
Hai sa fim cinstiti, avem o mare problema de imagine. Mergeti la Paris, mergeti la Oslo, la Roma, la Milano. Minoritatea roma este prezenta in orice colt, in fata oricarui muzeu. Si nu ca sa intre la muzeu. Ori recunoastem o dubla responsabilitate, a statului si a minoritatii. Ori, daca nu suntem dispusi sa recunoastem aceasta dubla responsabilitate pentru o evolutie pozitiva a minoritatii, va asigur ca toate programele guvernamentale si europene sunt sortite esecului
Nu putem merge la infinit pe ideea ca statul trebuie sa le construiasca locuinte. Sa le dam copiii la scoala, sa aiba servicii ca sa isi poata construi locuinte
Pana cand insasi minoritatea roma nu va fi constienta de propria ei responsabilitate pentru a iesi din situatia dificila in care se afla, putem sa scriem inca zeci de rapoarte guvernamentale si de comisii prezidentiale. Putem mari ajutorul financiar oricat, putem mari oricat alocatiile sociale. Pana cand minoritatea roma nu va fi ea insasi constienta ca are responsabilitati fata de ea insasi, problemele vor dainui, banii se vor cheltui cu eficienta minima, iar progresele inregistrate vor fi de asemenea minime
Nu este suficient sa avem un grup de ONG-uri vocale la orice eroare condamnabila de expresie
Dar face si o exagerare:
Pledez pentru pastrarea obiceiurilor si cred ca la 99% dintre romanii care nu apartin unei etnii le plac cantecele romilor
Vreau sa precizez in primul rand ca nu sunt Pro-Basescu si nu sar sa ii iau apararea pentru ca nu am ce face. Dar nu vreau sa fiu nici ipocrit. Sa va zic la ce ma refer.
Toata lumea s-a legat dupa de treaba asta cu 99%. Da, intradevar, cifra e exagerata. Una mai aproape de adevar e probabil 75%. Dar mi se pare total aiurea sa te legi de chestia asta. Suntem fix la fel ca si ONG-urile tiganesti pe care le criticam cand se leaga de unele declaratii ale demnitarilor, pe motiv de discriminare. De exemplu cazul Bachonschi de acum cateva saptamani. Omul a zis un mare adevar:
Avem niste probleme fiziologice, naturale, de infractionalitate in sanul unora dintre comunitatile romanesti, in special in randul comunitatilor cetatenilor romani de etnie roma
iar ONG-urile vietii au sarit ca arse, ca discriminare in sus, ca discriminare in jos, inloc sa constientizeze problema si sa incerce sa gaseasca o solutie.
Acum lumea face fix ca astia. Ne legam de procentul ala de rahat. De ce? Basescu a zis-o foarte bine. Ne ajuta cu ceva daca zicea 75% sau schimba formularea si zicea “o mare parte”? Nu prea cred.
Daca tot vreti sa va legati de ceva, de ce nu de pozitia liderului reprezentantului Aliantei Civice a Romilor, prezentata la finalul aceluiazi articol:
Nu acceptam declaratii de la presedinte care sa spuna ca romii sunt peste tot, la poarta tuturor muzeelor, dar acolo nu stau ca sa intre la muzeu. Eu am fost la muzeu. De unde are presedintele Romaniei statistici ca cetatenii romani care stau acolo sunt romi si de unde stie dumnealui ca ei sunt acolo ca sa faca ceva incorect
Eu unul nu am nevoie de nicio statistica, pentru ca i-am vazut cu ochii mei, si pot spune sigur ca nu erau acolo ca sa ceara bani pentru biletul de intrare.
Gay-ul si arta
Feb 22nd
Pentru ca azi voi fi prea ocupat cu lucrul ca sa scriu ceva 
, va las sa va delectati cu un articol super.
De pildă, imaginaţi-vă că Michelangelo ar fi fost însurat. Picta omul liniştit Capela Sixtină când îl sună nevasta: “Ce faci, michiduţă?”. “Pictez, mami”. “Te gândeşti la mine?”. “Nu, mami, pictez, ţi-am zis.” “Da’ ce pictezi?”. “Nişte femei la Judecata de Apoi”. “Goale, nu?”. “Da, mami, dar ştii că la Judecata de Apoi n-o să mai avem haine pe noi”. “Şi la cine te gândeşti tu când pictezi femeile alea goale?”. “La tine, mami”. “Păi mai devreme ai spus că nu te gândeai la mine!”.
Asta pentru ca tot am vorbit despre femei in weekend
Studiu de caz: Femeile si telefonul
Feb 21st
Nu stiu cum e in cazul altora, dar eu, atunci cand vreau sa vorbesc cu cineva, ii dau UN telefon, maxim 2, iar daca nu raspunde, ma gandesc ca e ocupat si, ori astept sa ma sune cand are timp, ca doar vede ca l-am sunat (George o sa zica ca in cazul meu nu-i sigur ca vad, da nu-l bagati in seama), ori incerc mai tarziu. Sun de mai multe ori doar in caz de urgenta gen “Mi-am rupt mana; du-ma la spital” sau “Am ramas cu masina in pana la dracu in praznic si n-am cric”. Si din cate am observat cam toti prietenii mei procedeaza la fel. Si cand zic prieteni ma refer la baieti …
… cu femeile e total alta povestea. Te suna odata, de 2 ori, de 3 ori … pana iti vine sa iei telefonul si sa dai cu el de pereti. Esti ocupat? n-ai chef de discutii? te joci si esti concentrat? dormi? nu conteaza; oricum, te gandesti ca din moment ce te suna de 5 ori e ceva urgent,nu? Si raspunzi, ca sa auzi vocea ei nevinoavata zicand ceva de genul “Salut, ce faci de raspunzi asa de greu?”. Eu unul, cand patesc asa ceva ma enervez foarte tare si data viitoare nu mai raspund chiar daca nu-s asa ocupat. Pentru ca pot.
Ce poate fi asa de greu sa suni odata? NU reusesc sa inteleg.
